Puiu Bucur » Aberatii

Rolele albastre

Puiu — Sun, 17 Jul 2011 22:06:21 +0000

Nu stiu exact (ba stiu, da’ e mai mult de scris) cum mi-am adus aminte de rolele albasIre.

Prin ’96 sau ’97, langa Cofetaria Teatrului, inspre “tunel” functiona o Consignatie. De fapt era un fel de butic cu marfa din Turcia si Polonia, cred. Aveau toate cacaturile posibile care ar fi putut sa suceasca mintea unui copchil de 12-13 ani (adica eu). Printre care, o pereche de role albastre, cu roti de silicon

Nu mai tin minte cat costau, dar in orice caz erau mult prea mult pentru leul zilnic pe care-l primeam de la mama. Hmm, de fapt cred ca vorbesc prostii. Pentru leul pe care-l primeam din când în când de la mama. În plus, n-am fost niciodata în stare sa strang bani, indiferent care ar fi fost scopul.

Nu-mi mai amintesc exact cum au decurs treburile, nu stiu cât de greu i-a fost mamei sa-mi explice ca nu poate sa-mi cumpere rolele cu pricina tin minte totusi ca am insistat mult timp si am bocit demonstrativ zile în sir încercând sa o conving. Putea fi ea convinsa si din prima încercare, oricum n-ar fi avut bani sau tupeu sa dea atâtia bani pentru o pereche de role albastre

La vreo saptamana dupa ce le-am vazut-o prima data în vitrina, timp în care treceam pe acolo doar ca sa le mai admir un pic, rolele au disparut. Au aparut la un coleg de scoala conlocuitor, al carui tata avea Mercedes. Coleg mic, foarte gras si acneic, care nu stia aproape deloc sa mearga cu ele. Cred ca n-a invatat niciodata. Mi-a fost un pic ciuda dupa care mi-a trecut.

Înca ma mai gândesc la rolele alea.

De ce-mi place cafeaua

Puiu — Sat, 18 Sep 2010 22:04:19 +0000

1. e calda

2. e buna la gust

3. e suficient de buna incat sa te faca sa o doresti in fiecare zi

4. miroase bine

5. ma tine treaz pana tarziu in noapte

6. uneori imi da o stare de agitatie sau nervozitate, dar de cele mai multe ori ma ajuta sa-mi incep ziua bine.

Things i like about you…

pretty much the same as coffee…

Visare

Puiu — Tue, 15 Jun 2010 22:02:10 +0000

M-am surprins mangaind hartia incercand, cred, sa simt in microscopicele denivelari ale literei tiparite ploaia, vantul baltoacele si noroiul Marastiului, tatele (unsprezece) si sira spinarii. Am tras adanc din tigara si apoi respirat incercand sa aspir mirosul de levantica, cocean de mar putred, cognac si votca.

Alandala

Puiu — Sun, 02 May 2010 22:01:18 +0000

Cacatul ala mic si blond a crescut între timp. Se trezeste în FIECARE dimineata în jur de 9, se câcâie vreo cinspe minute sa iasa din casa, merge la servici, bea o cafea în acelasi loc în fiecare zi (pe acelasi balcon), pe la ora 9 p.m. merge în Living/Shadows, bea o bere/tequila, merge acasa, se uita ore în sir la seriale si adoarme. A doua zi, la fel. A treia zi, la fel. A patra zi, la fel. Au trecut un numar prea mare de zile, la fel. si din ce zic unii, trebuie sa strâng din dinti, va fi mai bine.

M-am saturat de scrâsnetul asta. M-am saturat. M-am saturat de trait alandala. Alandala e bine. Alandala e placut. Dar prea mult alandala, strica.

Traiesc în aceeasi casa cu niste mesaje mâzgâlite pe pereti si pe podea. În fiecare zi ma uit la ele în timp ce fetele si baietii din seriale încearca sa fie… prietenosi. Nu-i aud. Traiesc într-o casa în care buda e înnegrita de fum. Ma pis în fiecare zi peste urmele unei chestii care doare. Urmele cu pricina se sterg. Mesajele se duc si ele dracului, fara sa fac nici un efort. În urma ramân niste pereti goi si o podea goala.

Gol. Asa sunt.

***

Puiu — Tue, 20 Apr 2010 21:58:13 +0000

El (4/14/2010 12:00:28 AM): incearca o intrebare mai simpla
El (4/14/2010 12:00:43 AM): nu, pune o intrebare la care sa-ti raspund cu da sau nu
Ea (4/14/2010 12:02:40 AM): ai de gand sa depui un efort, fara “imi iau jucariile si plec” la fiecare discutie, fara sa te enervezi pentru ca pun intrebari fara de care oricum nu mi-ai raspunde la chestii care se citesc din prima intrebare, fara interpretari si “a suna nu inseamna a cauta” sau “nu mai tin minte”, “nu stiu”?
El (4/14/2009 12:02:51 AM): da

Pacat.

Ultimele trei incercate

Puiu — Sat, 13 Mar 2010 21:55:47 +0000

1. “Plictisita?

Da.

Atunci hai afara la o tigara”

2. ’’- Am 18 ani jumate
- Inseamna ca ai terminat liceul anul asta?
- Am intrat la Conservator..
- Oho, o fata talentata. Stii, mereu cand trec prin Parcul Mare vad pe unii cu violoncelul in spate …
- Eu cant la pian..
- Si e greu sa il cari prin tot parcul?’’

3. “Daca se mai dau multi la tine, o sa fac un stand aici si o sa vind bilete”

Despre mine… (fragmente din jurnal)

Puiu — Mon, 08 Mar 2010 21:53:36 +0000

“Traiesc cu adevarat prin propria imagine pe care o construiesc in ochii celorlalti. Prin stabilitatea pe care mi-o impun. NU STABILITATE EMOTIONALA. Asta momentan inseamna moarte clinica. Nu stabilitate emotionala, ci stabilitate “vizionara”. Drumul mi-l stiu, un om care nu traieste pentru un salariu mai bun si pentru refugiul intr-o relatie.

In rest traiesc, iubesc, ma lupt.

Fac ce simt.

Beau whisky cu gheata sau un vin bun.

Fumez un trabuc.

Citesc o carte.

Fac planuri de batalie. Construiesc un imperiu.

Iubesc cu pasiune. Ranesc cu pasiune. Lovesc cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitar, pe o stanca, din cand in cand, imi beau cafeaua si imi scriu gandurile, trairile, sunt zeu in aceasta lume mica. Si am orgasm dupa orgasm.

Sunt rege in propria lume.”

Despre depresii si momente dificile… fragmente din “Jurnal”

Puiu — Sat, 06 Mar 2010 21:51:37 +0000

“Noroc cu prietenii. Dar prieteni din aceia care te ridica. Dezinteresati. Si in fata carora te simti vinovat sa fii deprimat.

Si te intrebi unde se ajunge.. Si apoi mai iei o gura de bere. Mai borasti putin. Nopti in culori ciudate. Cu femei la care te dai si nu poti deschide gura pentru ca e prea inclestata din cauza alcoolului.

Si vine taxiul. Te ia pe sus. Alte culori, alte imagini care fug.

4 ore de somn. Dimineata, cafea, sunt in picioare, fresh. Telefoanele incep sa zbarnaie. Pana seara sunt vertical.

Doua vieti paralele. Zi de zi.”

Bine ai venit, fiule

Puiu — Thu, 30 Jul 2009 21:48:26 +0000

Sa te caci în ea lume de cacat si pe oamenii “de langa tine”. Oamenii au ajuns niste pule, n-a mai ramas nimic din ceea ce era catalogat “omenesc”. A fi om acum înseamna sa crapi în tine cat mai mult, ceea ce te face mai pizdos decat ceilalti, sa le tragi teapa la fraieri (sau statului) ca sa faci, din nou, matul gros (unde mat gros poate însemna si Q7), sa îti tragi toale de firma si sa mergi în mall / cluburi. Sa fii om nu mai înseamna sa-ti pese de cel de langa tine, nu mai înseamna sa apuci o mana întinsa cand celalalt (om ca si tine, om ca si tine) e gata sa cada. Om nu mai înseamna sa mangai un animal, om înseamna sa-i rupi spinarea, pentru ca poti, pentru ca esti mai mare. Om înseamna sa înseli si apoi sa razi de cel inselat. “Baaa, ce prost e ala”. Inseamna sa faci sex cu fiica-ta, ca ce dracu, e normal, daca tot i-a dat dumne evolutia organe sexuale, e un semn! Om înseamna sa dai buzna în casa peste o baba si sa-i furi pensia. Sa umpli de sange un nene care duce acasa cei 300 de lei salariul, ca sa-i furi. E misto. E exact lumea în care sa zici “Bine ai venit, fiule, sa vezi ce misto e! Numa’ sa nu canti la acordeon, e un pacat capital.”

Remy

Puiu — Thu, 21 May 2009 21:44:44 +0000

Tatii, sunt facuti special ca sa joci remy cu ei. Sau table. De fapt, sunt mai multe feluri de tati. Cei pe care nu apuci sa-i cunosti, cei pe care nu ii cunosti, cei pe care ii cunosti si iti doresti sa nu-i fi cunoscut. Dar trebuie sa vrei. Nimeni nu e “bine-venit” in clubul celor care vorbesc la trecut de tatii lor, dar in general, toti ajung acolo. Pana atunci, daca nu stii sa joci remy, invata, pentru tine.